Anul 2020 ne-a dovedit cu vârf și îndesat că viața înseamnă schimbare, adaptare. Și nu oricum, ci din mers, în pas alergător. Dacă unii oameni încă sunt năuciți de cele întâmplate în ultimile luni, când totul a intrat într-un malaxor al transformării, încă se întreabă ce se întâmplă cu ei și cu lumea, alții deja au învățat să-și mențină echilibrul pe culmea valului, deja s-au reinventat.
Cum se face oare că unii s-au adaptat din mers, iar alții sunt încremeniți în starea inițială? Cu siguranță sunt implicați mai mulți factori: dorința de a nu se da bătuți, de a merge mai departe, înțelegerea și acceptarea faptului că singura constantă din viață este schimbarea, o minte deschisă și antrenată să învețe, să-și transforme tiparele de gândire, să schimbe perspectiva, o mare capacitate de adaptare.
Este ceea ce propune și învățarea transformativă: nu acumulare de cunoștințe, de informații, nu concentrare pe ce cunoaștem, ci pe felul în care cunoaștem. Dacă învățarea informativă este cumva orientată spre interior, spre satisfacerea unei nevoi de informație, învățarea transformativă sparge tiparele deja existente și rearanjează cunoștințele, informațiile deținute deja, integrându-le pe cele noi și creând un puzzle nou.
Transfomarea care vine din noi
În urma învățării devenim persoane schimbate. Cu idei, credințe, aptitudini, valori și atitudini schimbate. Toate acestea fiind schimbate, și viitorul persoanei în cauză va fi schimbat, pentru că acțiunile și gândurile, deciziile personale sunt cele care determină viitorul unui om.
Gândirea independentă este un efect al învățării transformative, întrucât aceasta pune accent pe flexibilitate, spirit critic, vastitate, rapiditate. Altfel spus, gândirea independentă, un deziderat al societății actuale și viitoare, este capacitatea de a gândi în afara regulilor stabilite de alții, implică punerea sub semnul întrebării al oricărui aspect al realității, dar și a propriei persoane, autoevaluarea. Aceasta înseamnă încredere în propria capacitate de a emite judecăţi și raționamente inedite, chiar dacă acestea sunt în contradicţie cu ceea ce spun alţii.
Învățarea transformativă, așa cum a fost formulată prima dată de sociologul american Jack Mezirow în 1978, are 3 componente: una psihologică (schimbare în înțelegerea propriei persoane), una a convingerilor (revizuire a sistemului de credințe) și una comportamentală (schimbări în stilul de viață). Altfel spus, restructurează prezentul, dar și viitorul persoanei în cauză.
Gândirea nu este un dat, nu este înnăscută, ci este un proces care se dezvoltă pe parcursul întregii vieți. Iar în acest scop, al dezvoltării gândirii independente, este necesar să punem accent pe învățarea transformativă. Fiind pus în diferite situații, schimbând perspective și căutând în mod creativ soluții, omul își antrenează gândirea. Este ceea ce facem și noi la Accorns, să-i provocăm pe copii, să le oferim ocazia de a se recompune, de a se restructura permanent, punând astfel bazele viitoarei gândiri independente, cea fără de care nu poate fi concepută societatea prezentă, dar mai ales cea a viitorului. Să le dăm instrumentele cu care să se descurce în viață.
Dacă vrem o transformare reală a societății, a lumii în care trăim, trebuie să începem cu noi înșine, de la vârste cât mai fragede.